SILNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplica pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĭnĭkŭ.

silnic, ~ă [At: PSALT HUR 19^r/21 / V: (îvp) sâl~, (înv) sălnec, sâlnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl сильнъ] 1-4 a (Înv) Puternic. 5-6 smf, a (Înv) (Om) care abuzează de puterea sa. 7 sm (Înv) Siluitor (2). 8 a Silit³ (1). 9-10 a Caracterizat sau făcut prin violență Si: brutal, forțat, violent. 11 a Caracterizat prin nerespectarea drepturilor cuiva Si: abuziv, arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, volnic. 12 a (Îs) Muncă ~, (înv) ~ muncă Pedeapsă judiciară grea, ce se aplică pentru fapte penale grave, constând în închisoare și muncă forțată. 13 a (Ccr) Ocnă. 14 a (Îs) Moarte ~ Moarte violentă. 15 av În mod forțat. 16 a (Rar) Grăbit. 17 a Greu de suportat. 18-19 a, av Silit³ (3-4). 20 a (Rar) Stingher (13). 21 a Care prezintă dificultăți. 22-23 a, av (Care se realizează) cu greutate Si: anevoios, dificil. 24 a (Reg; îs) Loc ~ Teren tare, bolovănos și greu de lucrat. 25 a (Pop; cu determinările „la vorbă”, „de vorbă”) Taciturn. 26 a (Reg) Susceptibil (1). 27 sf, (rar) sm Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, întrebuințată în medicina populară Si: (reg) brâncă, nejelnică, orbalț, prelungoasă, pristenior, rărunchioară, rotunjoară, supărare, buruiană-rotundă-de-bube, buruiana-leacului, buruiana-zgăinii, buruiană-de-orbalț, cătușnica-copiilor, coada-ielelor, frunză-de-zgaibă, iarba-cârtițelor, iedera-zânelor, mărul-lupului, piperul-apelor (Glechoma hederaceum).

SILNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ.

SILNIC² ~ci f. Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, păroasă, ale cărei frunze și flori sunt folosite în scopuri medicinale. /<sl. siliniku

pelungoásă (oa dift.) f., pl. e (din *prelungoasă, d. prelung). O plantă labiată tîrîtoare numită și rătunjoară, silnic și silnică (glechóma hederácea saŭ népeta glechóma). V. cătușnică.

1) sílnic (Prah.) și sílnică (Trans.) f., pl. e (rus. šilĭnik, limbariță, d. šilo, sulă, supt infl. lui silnic 2. V. șular). Pelungoasă.

SILNIC s. (BOT.; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, prelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.

SILNIC s. v. siluitor.

SILNIC s. (BOT:; Glechoma hederaceum) (reg.) nejelnică, orbalț, pelungoasă, prelunjoară, rărunchioasă, rotunjoară, coarda-ielelor, piperul-apelor, (înv.) pristenior.

silnic s. v. SILUITOR.

silnică s.f. (reg.) plantă medicinală cu tulpina târâtoare și cu flori albastre sau violete, brâncă, nejelnică, orbalț.

GLECHOMA L., GLECOMA, SILNIC, fam. Labiatae. Gen care are o singură specie: Glechoma hederacea L. (syn. Nepeta hederacea Trev.). Gen originar din Europa, Asia, Japonia, America de N, plantă erbacee, perenă. Tulpină repentă, stoloniferă, Frunze crenate pe margini, opuse, deseori cu reflexe roșii-violete persistente, pubescente reniforme, cele superioare aproape cordiforme, lung-pețiolate. Flori hermafrodite, neregulate, albastre sau violete (apar primăvara), cîte 6, în verticile în axa frunzelor, caliciul pubescent, persistent, tubulos, cu 5 dinți triunghiulari, acuminați, aristați, de cîteva ori mai scurți decît lungimea tubului, corolă bilabiată, buza superioară puțin crestată la vîrf, cea inferioară cu 3 lobi, cel din mijloc mai mare, 4 stamine, 2 mai lungi, 2 mai scurte. Fruct format din 4 nucule.