19 definiții pentru siliciu
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SILICIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se folosește pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului. – Din fr. silicium.
siliciu sn [At: MARIN, PR. I, 174/5 / V: (îvr) , ~lice sf, ~m / Pl: (rar) ~ii / E: fr silicium] Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, în natură sub formă de silice1 sau de silicați, întrebuințat pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se întrebuințează pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului. – Din fr. silicium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SILICIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat, de culoare cenușie, avînd proprietăți asemănătoare cu ale carbonului; se găsește în natură sub formă de silice și diverși silicați și este folosit pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIU s.n. Metaloid din familia carbonului, de culoare negricioasă în stare amorfă și cenușiu ca plumbul cînd este cristalizat. [Pron. -ciu. / < fr. silicium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SILICIU s. n. metaloid din grupa carbonului, negricios în stare amorfă și cenușiu când este cristalizat, răspândit în natură. (< fr. silicium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SILICIU n. Metaloid sub formă de cristale de culoare cafenie-închisă, întrebuințat, mai ales, în metalurgie și la fabricarea semiconductoarelor. /<fr. silicium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
siliciu n. metal de coloare închisă care, combinat cu oxigen, formează silicea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*silíciŭ n. (lat. silex, cremene). Chim. Un metal tetravalent cu trei forme cuprins în silice în comhinatiune cu oxigenu. E amorf, grafitoid și octaedric. Primu e o pulbere cafenie, infuzibilă și insolubilă și nu conduce căldura, nici electricitatea; al doilea seamănă cu grafitu și conduce căldura și electricitatea; al treilea seamănă cu plumbu și se topește la 1200 și se volatilizează în cuptoru electric. Izolat de Berzelius la 1808 în stare amorfă și cristalizat de Sainte-Claire Deville la 1854.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
si sm [At: ANTONESCU, D. / Pl: ? / E: it, fr si] (Muz) 1 Denumire simbolică în notația silabică a celei de a șaptea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale H). 2 Sunet corespunzător lui si (1). 3 Notă corespunzătoare lui si (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silice2 sf vz siliciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
silicium sn vz siliciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
siliciu s. n., art. siliciul; simb. Si
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
siliciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. siliciul; simb. Si
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
siliciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. siliciul; simb. Si
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
siliciu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SILÍCIU (< fr. {i}; {s} lat. silex, silicis „cremene”) s. n. Element chimic (Si; nr. at. 14, m. at. 28,086), semimetal din grupa carbonului. Este cel mai răspândit element din natură după oxigen (constituind 26,7% din masa scoarței terestre); se găsește numai combinat, ca silice și silicați. Se prezintă cristalizat în sistemul cubic și în stare amorfă. Se obține prin aluminotermie sau prin reducerea silicei cu cărbune în cuptorul electric. Este puțin reactiv din punct de vedere chimic. Se întrebuințează ca agent de reducere în metalurgie, la prepararea ferosiliciului și la fabricarea dispozitivelor semiconductoare. A fost descoperit (1823) de J.J. Berzelius.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Si, simbol chimic pentru siliciu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SILICON VALLEY (VALEA SILICIULUI), reg. în California central-vestică, între San José și Palo Alto, cunoscută, după 1980, pentru corporațiile industriale de înaltă tehnologie în electronică și computere.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: silicĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
siliciusubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenușie, cu proprietăți asemănătoare cu ale carbonului, care se găsește în natură sub formă de silice sau de silicați și se folosește pentru a da duritate și rezistență aliajelor fierului și la fabricarea semiconductoarelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
- comentariu Si DOOM 2
etimologie:
- silicium DEX '09 DEX '98 DN