SHIMĂ s.f. (Mold.) Rasă călugărească, haină preoțească. Fu oprit de domnul Alexa[n]driei și dezbrăcat de shima călugărească. DOSOFTEI, VS. Îmbrăca shima îngerească cînd slujiia sv[î]nta liturghie. DOSOFTEI, VS. ◊ Expr. A lua shima călugărească = a se călugări. Theodosie . . . de bună voie lăsînd împărăția și luînd shima călugărească, au lăsat în locul său pe Leon. CANTEMIR, HR. A dezbrăca pe cineva de shima călugărească = a face să renunțe la călugărie. Dezbrăcînd-o de shima călugărească, o luase femeie. CANTEMIR, HR. Etimologie: ngr. shíma.