2 definiții pentru sfârcuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂRCUI, sfârcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfârcui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sfârcuit
sfârcuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sfârcui, sfârcuiverb
- 1. A plesni cu sfârcul biciului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tătarii începeau a mîna pe cei prinși, a-i sfîrcui ș-a-i împunge. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
- O sfîrcui peste piept. SANDU-ALDEA, U. P. 89. DLRLC
-
etimologie:
- Sfârc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.