7 definiții pentru sfârcui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÂRCUI, sfârcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
SFÂRCUI, sfârcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfârcui1 vt [At: ANON. CAR. / V: (îvr) sfărcoia / Pzi: sfârcui / E: sfârc + -ui] (Asr) A șfichiui (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfărcoia v vz sfârcui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÎRCUI, sfîrcui, vb. IV. Tranz. A plesni cu sfîrcul biciului. Tătarii începeau a mîna pe cei prinși, a-i sfîrcui ș-a-i împunge. SADOVEANU, O. VII 15. O sfîrcui peste piept. SANDU-ALDEA, U. P. 89.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfârcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sfârcuie, imperf. 1 sfârcuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sfârcui, 3 să sfârcuie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfârcui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuia; conj. prez. 3 să sfârcuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfârcui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sfârcui, sfârcuiverb
- 1. A plesni cu sfârcul biciului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tătarii începeau a mîna pe cei prinși, a-i sfîrcui ș-a-i împunge. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
- O sfîrcui peste piept. SANDU-ALDEA, U. P. 89. DLRLC
-
etimologie:
- Sfârc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09