serpentin, ~ă [At: ÎNV. VIN. 89/6 / V: serpan~ (Pl: serpantinuri), șer~ / Pl: ~e / E: fr serpentin, ger Serpentine, lat serpentinus] 1 a (Înv) Șerpuitor. 2 sf Sinuozitate a unui drum Si: cotitură, șerpuitură. 3 sf (Pex) Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă. 4 sf (Pex) Drum șerpuit. 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) cu șerpuituri. 7 sf Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală. 8 snf Tub din metal, din sticlă sau din alte materiale, îndoit în formă de spirală, de elice etc. și folosit ca schimbător de căldură sau ca element al unui schimbător de căldură. 9 snf (Spc) Țeavă spiralată a alambicului Si: (reg) șarpe. 10 snf Silicat natural hidratat de magneziu, cristalizat în sistemul monoclinic, uneori amorf, de culoare verzuie, negricioasă, brună sau pestriță, format prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice.

SERPENTIN s. n. Mineral cu varietăți de diferite culori, rezultat printr-un proces de hidroliză a silicatului de magneziu. – Variantă: serpentină (ODOBESCU, S. II 138) s. f.

SERPENTIN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galbenă-verde. [Var. serpentină s.f. / < fr. serpentine]

SERPENTIN s. n. silicat natural hidratat de magneziu, prin alterarea olivinei. (< fr. serpentine, germ. Serpentin)

SERPENTIN n. 1) Mineral de culoare gălbuie sau verde-brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) Piatra semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

serpantin sn vz serpentin

SERPENTINĂ¹ s. f. v. serpentin.

serpentină f. 1. rocă verde sau pătată cu colori; 2. piatră fină și pestrițată ca pielea șarpelui: ceașcă de serpentină; 3. drum serpentin.

*serpentínă f., pl. e (fr. serpentine, d. lat serpentinus, -ina, de șarpe). Min. O peatră fină verde Închisă, une-orĭ pătată cu galben, ca pelea de șarpe (E un silicat de magneziŭ saŭ fer (2SiO₂,3 Mg(Fe)O+2H₂O) Panglică de hîrtie care se desfășoară ca să se amuzeze lumea la sărbărĭ.

serpentin (mineral) s. n.

serpentin (mineral) s. n.

serpentin (mineral) s. n.

SERPENTIN adj. v. cotit, întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor.

serpentin adj. v. COTIT. ÎNTORTOCHEAT. SINUOS. SUCIT. ȘERPUIT. ȘERPUITOR.

SERPENTÍN (SERPENTÍNĂ s. f.) (< fr., germ.) s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, cristalizat în sistemul monoclinic, uneori amorf, de culoare verzuie, negricioasă, brună sau pestriță, format prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice.