senzor sm [At: DEX² / S și: sensor / Pl: ~i / E: eg sensor, fr senseur] (Fiz) Dispozitiv ultrasensibil care sesizează un anumit fenomen.

SENZOR s. m. 1. organ de simț. 2. dispozitiv pentru generarea unui semnal care să indice apariția unei situații date sau să reprezinte variația unui parametru într-un fenomen. (< engl. sensor, fr. senseur)

sensor s. m. (fiz.) Dispozitiv foarte sensibil care sesizează un anumit fenomen ◊ „Autoritățile din capitala japoneză au dispus introducerea a ceea ce se apreciază a fi cel mai avansat sistem de dirijare computerizată din lume. O rețea de 2000 sensori ultrasonici montată deasupra magistralelor pentru înregistrarea vitezei de deplasare și a numărului de mașini ce trec.” Sc. 20 VI 74 p. 6. ◊ „Este suficient să se fixeze senzorul unui locator ultrasonic cu impulsuri pe pieptul unui om pentru ca pe ecran să apară linii care indică atât funcționarea mușchilor cordului, cât și a valvulelor.” R.l. 5 II 84 p. 6 [scris și senzor] (din engl. sensor; WT; DEX-S)

sensóriŭ n. (lat. sensorium). Fiziol. Centru cerebral comun al tuturor sensațiunilor, după cum se crede. – Fals senz-.

senzor s. m., pl. senzori

*senzor s. m., pl. senzori

senzor s. m., pl. senzori^[1]