SENSIBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Fil.; despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi cunoscut cu ajutorul simțurilor. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.

sensibil, ~ă [At: PARAB. 45/8 / V: (rar) ~nzi~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sensibilis, fr sensible, it sensibile] 1 a (D. oameni, animale sau plante și d. organe, părți ori simțuri ale lor) Care este capabil (din punct de vedere fiziologic) de senzații, de percepții Si: simțitor (1). 2 a (D. oameni, animale sau plante și d. organe, părți ori simțuri ale lor) Care reacționează (cu ușurință sau exagerat) la senzații, la percepții Si: simțitor (2), emotiv. 3 a (Pex; d. oameni, animale sau plante și d. organe, părți ori simțuri ale lor) Care rezistă greu sau nu poate rezista la unele condiții exterioare Si: simțitor (3). 4 a (D. oameni, animale sau plante și d. organe, părți ori simțuri ale lor) Care, la cel mai mic contact cu ceva, devine dureros, produce suferințe fizice. 5 a (D. aparate, instrumente de măsură, mașini etc.) Care reacționează la cele mai neînsemnate variații ale unor agenți externi Si: (reg) sensibilos (1). 6 a (D. aparate, instrumente de măsură, mașini etc.) Care înregistrează cele mai mici valori, deosebiri etc. Si: fin, senzitiv (4). 7 a (D. materiale fotografice) Care are însușirea de a fi impresionat într-o măsură determinată de radiațiile din regiunea vizibilă a spectrului. 8 a (D. senzații, percepții, fenomene etc.) Care poate fi sau este perceput cu ajutorul simțurilor. 9 a Care poate fi înțeles (mai bine) pe cale intuitivă. 10 sn Domeniul lucrurilor și fenomenelor sensibile. 11 a Care este suficient de evident încât să poată fi perceput, simțit Si: apreciabil, considerabil, evident, important, simțitor (11), vădit. 12 a (Pex) Specific (datorită evidenței sale) Si: caracteristic. 13 a (D. oameni sau d. firea, caracterul lor etc.) Care este capabil de o viață afectivă intensă Si: (reg) sensibilos (2). 14 a (D. oameni sau d. firea, caracterul lor etc.) Care trăiește profund sentimentele, impresiile, situațiile Si: (reg) sensibilos (3). 15 a (D. oameni sau d. firea, caracterul lor etc.) Care suferă excesiv din punct de vedere moral din cauza situațiilor, atitudinilor etc. pe care le întâlnește Si: (reg) sensibilos (4). 16 a (Pex; d. oameni sau d. firea, caracterul lor etc.) Care poate fi ușor impresionat Si: emotiv, impresionabil, simțitor (15), (înv) simțibil (4), (rar) simțicios (2), (reg) sensibilos (5). 17 a (D. manifestări, trăsături ale oamenilor) Care exprimă sensibilitate (1) Si: (înv) simțibil (5). 18 sn Ceea ce aparține vieții afective. 19 sf (Muz) Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară sau la o secundă inferioară față de tonică. 20 sf Acordul construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. 21 av În mod perceptibil. 22 a Care se poate constata cu ușurință Si: apreciabil, simțitor, vădit.

SENSIBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi ușor mișcat, impresionat; simțitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacționează la cea mai ușoară excitație exterioară. 2. (Despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii, prin intermediul senzației. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate ușor constata; vădit, simțitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S. f. Treapta a șaptea a modurilor major și minor, situată la o septimă superioară față de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a șaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.

SENSIBIL, -Ă adj. 1. Înzestrat cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simțuri. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a șasea a gamei majore sau minore, așezată la un semiton de tonică. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simți].

SENSIBIL, -Ă I. adj. 1. cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. ◊ predispus la anumite boli. ◊ (despre materiale fotografice) care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. 2. (fil.) care poate fi perceput prin simțuri. ◊ (s. n.) domeniul lucrurilor sensibile (2). ◊ care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (despre aparate, instrumente etc.) care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. II. s. f. (muz.) treapta a șaptea a gamei majore sau minore, cu un semiton sub tonică. (< fr. sensible, lat. sensibilis)

sensibilă (notă muzicală) s. f., g.-d. art. sensibilei; pl. sensibile

sensibilă s. f., g.-d. art. sensibilei; pl. sensibile

sensibilă, denumirea treptei a șaptea în tonalitate (2), una dintre treptele care, raportată la tonică* determină modul (II). S. este situată la o secundă* mică inferioară față de tonică, putând fi întâlnită în modul major* natural și armonic și în modul minor* armonic. Termenul de s. se referă la caracterul instabil melodic și armonic al treptei, care, integrată acordului* de D, tinde permanent să se rezolve* spre sunetul imediat superior (spre tonică). V. paenultima vox; subsemitonium modi; subton.