15 definiții pentru seducător (s.m.)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEDUCĂTOR, -OARE, seducători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoană) fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.
seducător, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~ct~ smf, a, ~ctoriu, ~ctorie a / Pl: ~i, ~oare / E: seduce + -ător, fr séducteur] 1 smf Persoană care atrage pe cineva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinându-l să greșească) Si: (asr) momitor, (înv) aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 2 smf Persoană care induce în eroare, abuzând de buna-credință a cuiva Si: amăgitor, înșelător, aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 3 smf (Spc) Persoană care abuzează de buna-credință a cuiva prin promisiuni mincinoase, făcute în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: ademenitor, înșelător, (înv) celuitor, înceluitor. 4 sm (Jur) Bărbat care comite infracțiunea de a determina o minoră, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale cu el Si: corupător. 5 a (D. oameni sau d. acțiunile, manifestările etc. lor) Care exercită o influență covârșitoare Si: ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. 6 a Care produce o impresie favorabilă puternică, o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încântător, răpitor, savuros, șarmant, (rar) fascinator, subjugator, (nob) seductiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDUCĂTOR, -OARE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SEDUCĂTOR1, seducători, s. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le cu promisiuni înșelătoare. Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule, a unui seducător primejdios. SEBASTIAN, T. 360. Îi venea să alerge să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înșelător, care făcuse atîtea victime nenorocite. BART, E. 217. Urmăream, precum știi, pe soția mea și pe seducătorul ei. SLAVICI, O. I 385.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDUCĂTOR, -OARE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încîntător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDUCĂTOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEDUCĂTOR2 ~i m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seducător a. care seduce, farmecă: maniere seducătoare. ║ m. cel ce seduce, care induce în eroare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
seductor, ~oare smf, a vz seducător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seducător adj. m., s. m., pl. seducători; f. sg. și pl. seducătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de minore.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
seducător, seducătorisubstantiv masculin seducătoare, seducătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; persoană fermecătoare, încântătoare. DEX '09 DLRLC DN
- Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. DLRLC
- Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. DLRLC
- Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU. B. F. 162. DLRLC
-
- 2. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: ademenitor înșelător
- Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule, a unui seducător primejdios. SEBASTIAN, T. 360. DLRLC
- Îi venea să alerge să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înșelător, care făcuse atîtea victime nenorocite. BART, E. 217. DLRLC
- Urmăream, precum știi, pe soția mea și pe seducătorul ei. SLAVICI, O. I 385. DLRLC
-
etimologie:
- Seduce + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 MDN '00