27 de definiții pentru sedilă (semn)
din care- explicative (21)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEDILĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.
SEDILĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sedilă2 sf [At: POLIZU / V: săd~, (îrg) sid~, (reg) sad~, o~, șind~, țid~ / Pl: ~le / E: bg цедило] 1 Săculeț conic confecționat dintr-o țesătură de pânză rară prin care se scurge zerul la prepararea brânzei, a cașului, a urdei etc. și în care se lasă brânza proaspătă până se scurge tot zerul și se întărește Si: (reg) sac, săcui2, săculete, săculeț, scurgător, zăgârnă. 2 (Reg; pex) Bucată de brânză, de caș, de urdă etc. strecurată prin sedilă2 (1). 3 (Reg; îf sidilă) Brânză preparată din urdă. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sedilă1 sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 153 / V: (înv) sid~, țedil sn / S și: cedilă / Pl: ~le / E: fr cédille] Semn diacritic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a marca alte valori fonetice ale acestora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDILĂ2, sedile, s. f. Semn ortografic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDILĂ s.f. Semn grafic în formă de virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cédille, cf. sp. zedilla].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEDILĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEDILĂ ~e f. Semn diacritic în formă de virgulă, pus sub o consoană, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei] /<fr. cédille
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sedilă f. mic semn, pus sub s și t, spre a le da un sunet șuerător: fașă, țară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) sedílă f., pl. e (bg. rus. cĭedilo, sîrb. ce-, rut. ci-, strecurătoare, filtru, d. vsl. cĭediti, a strecura). Munt. Zăgîrnă – Și sădilă, sidilă, sîdilă (VR. 1912, 1, 80).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) *sedílă V. cedilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cedilă sf vz sedilă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sadilă sf vz sedilă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sădilă2 sf vz sedilă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sidilă2 sf vz sedilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șindilă1 sf vz sedilă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țedil sn vz sedilă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țidil[1] s vz sedilă1
- Variantă neconsemnată în definiția principală; în original, fără accent. Am accentuat-o potrivit cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țidilă sf vz sedilă2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*cedílă f., pl. e (fr. cédille, d. sp. ce-dilla, adică „c mic”). Gram. Un semn ortografic care se pune supt o literă ca să-ĭ schimbe pronunțarea, ca la ç francez și portughez saŭ la ș, ț românesc. Fals sedilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sădílă v. sedilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sidílă f. V. sedilă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile; (semn grafic) ¸
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sedilă, -le.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sedilă (-le), s. f. – Semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da altă valoare. Fr. cédille.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEDILĂ s. f. (< fr. sédille, cf. sp. sedilla): semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub consoană pentru a-i da valoarea altui sunet. E caracteristic limbii franceze: français („francez”), ça („asta”, „aici”) etc., dar și limbii turce.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sedilă, sedilesubstantiv feminin
- 1. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț». DLRLC
-
etimologie:
- cédille DEX '09 DEX '98 DN