O definiție pentru scăuieș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂUIEȘ, scăuieșe, s. n. (Mold.) Scăunaș2 (1). Nichifor, moșul, s-a așezat liniștit pe un scăuieș și a mîncat. GALAN, Z. R. 183. Mătușa Zamfira sta pe scăuieș. SADOVEANU, O. I 330. Pune-te pe cel scăuieș lîngă vatră. NEGRUZZI, S. I 91.
Intrare: scăuieș
scăuieș substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scăuieș, scăuieșesubstantiv neutru
-
- Nichifor, moșul, s-a așezat liniștit pe un scăuieș și a mîncat. GALAN, Z. R. 183. DLRLC
- Mătușa Zamfira sta pe scăuieș. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
- Pune-te pe cel scăuieș lîngă vatră. NEGRUZZI, S. I 91. DLRLC
-