4 definiții pentru scălâmba
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scălâmbà v. a se strâmba.
SCĂLÎMBA, scălîmbez, vb. I. Tranz. A strîmba, a deforma; fig. a schimba în rău. Nici nu vă mai amăgiți cu deșarta speranță că veți scălîmba vreodată firea romînului. ODOBESCU, S. III 551. ♦ Refl. A se scălîmbăia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) scălîmb și -éz, a -á v. tr. (d. carîmb, ca scîlceĭez, d. călcîĭ și scofîlcesc d. falcă). Strîmb, sucesc, urîțesc: a scălîmba arta. – Și -băĭez. Și sco- (Tut).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
SCĂLÎMBA, scălîmb, vb. I. Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urîți, a se sluți. (din zgîmboi1)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: scălâmba
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scălâmba, scălâmbezverb
-
- 1.1. A schimba în rău. DLRLC
- Nici nu vă mai amăgiți cu deșarta speranță că veți scălîmba vreodată firea romînului. ODOBESCU, S. III 551. DLRLC
-
- 1.2. A se scălâmbăia. DLRLCsinonime: scălâmbăia
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.