sculptare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~pare / E: sculpta] 1 Prelucrare prin cioplire, scobire, modelare, gravare (cu unelte speciale) a unor materiale dure, plastice, obiecte ori suprafața unor asemenea materiale sau obiecte, pentru a împodobi cu sculpturi (1), cu ornamente, cu forme sculpturale Si: (rar) scobire¹, sculptat (1). 2 Cioplire (4). 3 Erodare (1).

SCULPTARE s. f. Acțiunea de a sculpta; cioplire, modelare, gravare de imagini artistice cu trei dimensiuni reale.

SCULPTARE s.f. Acțiunea de a sculpta și rezultatul ei; sculptat. [< sculpta].

sculpare sf vz sculptare

sculptare (desp. sculp-ta-) s. f., g.-d. art. sculptării

sculptare (sculp-ta-) s. f., g.-d. art. sculptării

sculptare s. f., g.-d. art. sculptării; pl. sculptări

SCULPTARE s. 1. cioplire, cioplit, modelare, săpare, săpat, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.) 2. modelare. (ă unui bust.)

SCULPTARE s. cioplire, cioplit, săpare, săpat, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.)