5 definiții pentru scoțătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scoțătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: scoate + -ătură] 1 (Înv) Proeminență. 2 (Reg) Teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
scoțătúră f., pl. ĭ. Ĭeșitură, proeminență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOȚĂTURĂ s. v. ieșind, ieșitură, proeminență, protuberanță, ridicătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scoțătură s. v. IEȘIND. IEȘITURĂ. PROEMINENȚĂ. PROTUBERANȚĂ. RIDICĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scoțătură, scoțături, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scoțătură
scoțătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||