8 definiții pentru scoți
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOȚI s. m. pl. Triburi celtice care populau inițial vestul și nordul Islandei și care în sec. V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.
scoți smp [At: FM (1840), 251/21 / E: lat Scoti] 1 (Înv) Scoțian (5). 2 Triburi celtice care populau la începutul erei nostre părțile de vest și de nord ale Islandei și care, în sec. VI, s-au stabilit în partea din nordul insulei britanice numită ulterior Scoția.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOȚI s. m. pl. Triburi celtice care populau inițial vestul și nordul Islandei și care în sec. V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scoți s. m. pl., art. scoții
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scoți s. m. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scoți s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scoți s.m. pl. (înv.) scoțieni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SCÓȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Triburi celtice care populau la începutul erei creștine părțile de V și de N ale Irlandei. În sec. 5-6 s-au așezat în N Marii Britanii, regiune numită ulterior Scoția.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M97) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scoți, scoțisubstantiv masculin plural
- 1. Triburi celtice care populau inițial vestul și nordul Islandei și care în secolele V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Scots DEX '98 DEX '09