2 definiții pentru scornocit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCORNOCI, scornocesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scorni. – Din scorni.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCORNOCI vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: scornocit
scornocit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scornoci, scornocescverb
-
- Basta, carele căuta lui Mihai ceartă cu lumînarea, scornoci că romînii lui sînt de pricină de vin atîtea plîngeri de jafuri. ISPIRESCU, M. V. 56. DLRLC
-
etimologie:
- scorni DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.