2 definiții pentru scobâlțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOBÎLȚI, scobîlțesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A aluneca, a cădea; a se clătina. – Onomatopee.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scobâlți, scobâlțesc, vb. IV (reg.) a aluneca, a cădea; a se clătina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scobâlțire
scobâlțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: