scoborâre sf [At: ȘINCAI, HR. I, 254 / Pl: ~ri / E: scoborî] (Pop) 1 (Îoc suire, urcare) Deplasare de sus în jos Si: coborâre (1), coborât¹ (1), descindere (1), (pop) scoborâș (1), scoborât¹ (1). 2-3 Venire dintr-o regiune geografică cu o altitudine mai mare (sau dinspre nord) Si: coborâre (21-22), coborât¹ (21-22), (pop) scoborâș (2-3), scoborât¹ (2-3). 4 (Ccr) Loc, drum, potecă etc. pe care cineva sau ceva poate coborî (1) Si: (pop) scoborâș (4). 5 (Pex) Venire din altă parte Si: coborâre (23), coborât¹ (23), (pop) scoborâș (5), scoborât¹ (4). 6 Deplasare a unui obiect sau a unei ființe care zboară spre o altitudine (mai) mică. 7 Luare a unui obiect atârnat sau pus undeva sus de la locul lui pentru a-l așeza mai jos, pentru a-l utiliza etc. 8 Luare a unor ființe situate la o înălțime oarecare pentru a le duce jos. 9 Apropiere a unor corpuri cerești de (sau situare a unor corpuri cerești sub) linia orizontului Si: coborâre (6), apunere (1), asfințire (1), (pop) scăpătare . 10 Schimbare a intensității sau înălțimii vocii, tonului unui om pentru a fi mai puțin intens sau mai puțin profund Si: coborâre (9). 11 (Îvr; csnp) Taxă plătită pentru deplasarea (cu un vehicul) pe un drum în pantă¹.

scoborîre f. Acțiunea de a saŭ de a te scoborî.

SCOBORÂRE s. 1. v. coborâre. 2. coborâre, descindere. (~ din trăsură.) 3. v. lăsare.

SCOBORÎRE s. 1. coborîre, coborîș, scoborîș, scoborît. (În timpul ~.) 2. coborîre, descindere. (~ din trăsură.) 3. cădere, coborîre, lăsare. (~ ceții; la ~ nopții.)