O definiție pentru schinciuire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
schinciui, schinciuiesc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci.
Intrare: schinciuire
schinciuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||