SALIC, -Ă, salici, -e, adj. (în sintagma) Legea salică = culegere medievală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. – Din fr. salique.

salic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr salique, it salico, ger salisch] 1 Care aparține unui trib al vechilor franci din regiunea Țărilor de jos. 2 Privitor la salic (1). 3 (Îs) Lege ~ă Corp de legi elaborat în Franța medievală, care cuprindea o serie de reguli de drept civil, de drept penal și procedurale, dintre care cea mai cunoscută era prevederea care excludea femeile de la dreptul de succesiune a pământului.

SALIC, -Ă adj. Legea salică = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia (printr-o dispoziție a acestui cod femeile erau excluse de la succesiunea pămînturilor și de la tronul Franței). [< fr. salique].

salic a. ce ține de un trib al Francilor numiți Sali; lege salică, prin care femeile erau excluse dela succesiune pe tronul Franței.

* sálic, -ă adj. (după numele Francilor numițĭ Salĭ). Al Salilor. Legea salică, legea pin care femeile eraŭ excluse de la tronu Franciiĭ.

SALICĂ adj. (În sintagma) Legea salică = culegere medievală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. – Din fr. salique.

SALICĂ adj. legea ~ = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia, prin care femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței. (< fr. salique, lat. salicus)

salic adj. m., pl. salici; f. salică, pl. salice

!salic adj. m., pl. salici; f. salică, pl. salice

salică adj. f., pl. salice

salic(e), (engl.= salic) de la prescurtarea siliciului (Si) și aluminiului (Al); adjectiv utilizat pentru a desemna o rocă magmatică, deschisă la culoare, în a cărei → normă și compoziție modală intră min. bogate în Si și Al (cuarț, feldspați, feldspatoizi); de asemenea, despre aceste min.