14 definiții pentru saia (adăpost)
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAIA2, saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”.
SAIA2, saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saia2 sf [At: DOC. EC. 70 / P: sa-ia / V: (reg) ~ie, săia, șa~ / Pl: ~iele, (reg) ~ieli / E: tc saye] 1 Construcție improvizată mai ales din nuiele, stuf, pământ, ori făcută din lemn sau zid, cu sau fără acoperiș, servind ca adăpost pentru oi, vite, unelte, nutreț etc Si: saivan (2). 2 (Reg; prc) Gard improvizat în jurul adăpostului pentru vite. 3 (Reg; prc) Podul grajdului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAIA3, saiele, s. f. (Regional) Adăpost pentru vite, în special pentru oi. V. saivan. Înapoia grajdurilor se întindea ograda în care se găseau cotețele de porci și păsări, saiaua oilor. MIHALE, O. 65. Un bordei acoperit cu paie... cîteva saiele și olumuri pentru vite... iată adăpostul... ce le poate oferi baciul de la Rădana. ODOBESCU, S. III 18. Colibele... erea făcute întocmai ca niște saiele învălite cu frunze. GORJAN, H. II 43. Numa balta ne desparte, Și-o grădină, Și-o fîntînă, Și-o pustie de saia. ȘEZ. II 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saià f. staul (de oi și capre): saielele cu vite OD. [Turc. SAYÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) saĭá f., pl. ĭele (turc. saĭe, staul, d. pers. saĭe, umbră. V. saĭvan). Munt. Mold. Staul de stuf pentru oĭ și capre (care poate fi vara și fără acoperemînt, adică perdea) orĭ și șopron de adăpostit în obor vite, paĭe și fîn. V. olum, odaĭe, otac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
saie sf vz saia2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sălai1 sn vz saia1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
saia (înv., pop.) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; pl. saiele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
saia (înv., pop.) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; pl. saiele, art. saielele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
saia (cusătură, adăpost pentru vite, postav) s. f., art. saiaua, g.-d. art. saielei; (cusături, adăposturi pentru vite) pl. saiele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
saia, pl. saiele
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SAIA s. v. însăilătură, staul, șular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
saia s. v. ÎNSĂILĂTURĂ. STAUL. ȘULAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
saia (saiele), s. f. – 1. Pînză groasă de bumbac cu țesătură rară. – 2. Îmbrăcăminte din saia. – 3. Gard, împrejmuire de zăbrele pentru țarc. – 4. Ață de însăilat. Tc. saya (Cihac, II, 694; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105). Dicționarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din tc. saya < mgr. σαγία, cf. it. saia, sp. sayo, bg., sb. saja (Tiktin); saia „gard”, din tc. saya < per. saye „umbră” (Șeineanu); și saia „ață de însăilat”, de origine necunoscută pentru majoritatea cercetătorilor, legat de Cihac, II, 324, cu un „a săi” „a însăila”, neatestat, din sl. šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic. Este de presupus că cele trei accepții provin din aceeași idee comună de „țesătură rară”. Din pl. saiele s-a reconstituit un sing. săială › sailă, s. f. (ață de însăilat), deși schimbarea de accent apare rar (după Scriban, din germ. Seil „funie”); și de aici însăila (var. înseila), vb. (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, îl derivă din mag. szál „fir”, și Drăganu, Dacor., V, 368, din mag. szélelni „a întări marginea” din szél „margine”; însăilătură, s. f. (saia). Pentru sematism cf. perdea. Saiac (var. și(i)ac), s. n. (dimie), din tc. șayak, cf. ngr. σαγιάϰι, bg. šaek, sb. šajak, este un der. de la același cuvînt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F155) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
saia, saielesubstantiv feminin
- 1. Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. DEX '09 DLRLC
- Înapoia grajdurilor se întindea ograda în care se găseau cotețele de porci și păsări, saiaua oilor. MIHALE, O. 65. DLRLC
- Un bordei acoperit cu paie... cîteva saiele și olumuri pentru vite... iată adăpostul... ce le poate oferi baciul de la Rădana. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
- Colibele... erea făcute întocmai ca niște saiele învălite cu frunze. GORJAN, H. II 43. DLRLC
- Numa balta ne desparte, Și-o grădină, Și-o fîntînă, Și-o pustie de saia. ȘEZ. II 221. DLRLC
-
etimologie:
- saye „umbră”. DEX '09