SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

sabin², ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor² (1). 3 a Privitor la sabini² (1). 4 a Caracteristic sabinilor² (1).

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

Sabini m. pl. popor din Lațiu, care locuia în țara Sabinului și care se contopi la urmă cu Romanii.

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin s. m., adj. m., pl. sabini; f. sg. sabină, g.-d. art. sabinei, pl. sabine

SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

SABÍNI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică aparținând grupului sabbelienilor stabilită în NE Latium-ului; supusă de romani la începutul sec. 3 î. Hr. Potrivit legendei războiul a fost provocat de răpirea sabinelor, poruncită de Romulus. În 268 î. Hr. au primit cetățenie romană.