6 definiții pentru răznire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZNI, răznesc, vb. IV. Refl. (Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din razna.
A SE RĂZNI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A se separa de grup; a se răzleți. /Din razna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzni (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă răznesc, 3 sg. se răznește, imperf. 1 sg. mă răzneam; conj. prez. 1 sg. să mă răznesc, 3 să se răznească; imper. 2 sg. afirm. răznește-te; ger. răznindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răznesc, imperf. 3 sg. răznea; conj. prez. 3 sg. și pl. răznească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZNI vb. v. despărți, dispersa, izola, împrăștia, răsfira, răspândi, răzleți, risipi, separa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZNI vb. a se pierde, a se rătăci, a se răzleți. (Oaia s-a ~ de turmă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răzni, răznescverb
- 1. (Despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De frica ocnei s-a răznit Și-i dus de-atunci. COȘBUC, P. I 130. DLRLC
- Oleoleo, frate răzneț, De cînd te-ai răznit de noi Ne-am făcut nouă feciori. TEODORESCU, P. P. 281. DLRLC
- Ce te-a tras să te răznești Și să nu ne mai iubești. ALECSANDRI, P. P. 280. DLRLC
-
etimologie:
- razna DEX '98 DEX '09