10 definiții pentru răsfirare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSFIRARE, răsfirări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfira și rezultatul ei. [Var.: resfirare s. f.] – V. răsfira.

RĂSFIRARE, răsfirări, s. f. Acțiunea de a (se) răsfira și rezultatul ei. [Var.: resfirare s. f.] – V. răsfira.

răsfirare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 503/1 / V: res~ / Pl: ~rărI / E: răsfira] 1 Separare a firelor părului sau ale bărbii. 2 Împrăștiere. 3 Răspândire (4). 4 Risipire (12).

RĂSFIRARE, răsfirări, s. f. Acțiunea de a (s e) răsfira; desfacere, împrăștiere, răspîndire, risipire. Pe răzoare, se înălțau crizanteme în buchete mari, care se aplecau cu gingășie. Erau unele de o frumuseță nespusă, ca răsfirări de mii de fire de mătasă, liliachii și albe. SADOVEANU, O. V 620. – Variantă: resfirare (SADOVEANU, O. VI 106, VĂCĂRESCU, P. 503) s. f.

RESFIRARE s. f. v. răsfirare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răsfirare s. f., g.-d. art. răsfirării; pl. răsfirări

răsfirare s. f., g.-d. art. răsfirării; pl. răsfirări

răsfirare s. f., g.-d. art. răsfirării; pl. răsfirări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂSFIRARE s. 1. v. împrăștiere. 2. împrăștiere, prefirare, presărare, presărat, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.)

RĂSFIRARE s. 1. dispersare, dispersie, împrăștiere, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. împrăștiere, prefirare, presărare, presărat, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.)

Intrare: răsfirare
răsfirare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfirare
  • răsfirarea
plural
  • răsfirări
  • răsfirările
genitiv-dativ singular
  • răsfirări
  • răsfirării
plural
  • răsfirări
  • răsfirărilor
vocativ singular
plural
resfirare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resfirare
  • resfirarea
plural
  • resfirări
  • resfirările
genitiv-dativ singular
  • resfirări
  • resfirării
plural
  • resfirări
  • resfirărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfirare, răsfirărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) răsfira și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe răzoare, se înălțau crizanteme în buchete mari, care se aplecau cu gingășie. Erau unele de o frumuseță nespusă, ca răsfirări de mii de fire de mătasă, liliachii și albe. SADOVEANU, O. V 620. DLRLC
etimologie:
  • vezi răsfira DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.