O definiție pentru rămurire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rămurire sf [At: STANCU, C. 85 / Pl: ~ri / E: rămuri] (Rar) 1-6 Ramificare (1-6).
Intrare: rămurire
rămurire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||