rădăcina vr [At: CORESI, EV. 35 / Pzi: ~nez / E: rădăcină] (Înv) 1 (D. plante) A prinde rădăcini (1). 2 (Fig; rar) A se statornici. 3 (Fig) A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.) Si: a se înrădăcina.

înrădăcinéz v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixez, sădesc: a înrădăcina patriotizmu în inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină: erorile se înrădăcinează ușor. – Vechĭ și răd-.

rădăcinéz, V. înr-.