2 definiții pentru rustică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; cîmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
RUSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: rustică
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rusticăsubstantiv feminin
- 1. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. DN
etimologie:
- rustique DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.