rostogol [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 74 / V: (înv) restăg~ (reg) răstăg~, răstocol, răs~, ~ocol, ~ofol, răstogola, ~goala, ~a sf, roștafol sm / Pl: ~uri / E: ns cf rotocol, rostogoli] 1 sn Mișcare de rostogolire. 2 sn (Îlav) De-a -ul sau (îvp) de-a ~, (reg) de-a ~oala Rostogolindu-se (1) Si: de-a berbeleacul, de-a dura, de-a tumba. 3 sn (Reg; îe) A se duce ~ul peste cap A se rostogoli (1). 4 sn (Ast; înv, șîs mișcare a ~ului) Mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul axei sale. 5 sn Pantă cu înclinare mare într-o mină, permițând transportul materialului prin alunecare sau rostogolire (1). 6 sn (Mun; îf rostofol) Cilindru de netezit pământul Si: tăvălug. 7 a Rotofei. 8 sm Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu frunze lanceolate, păroase, și cu flori alburii în capitule numeroase Si: (reg) ariciu (8), (rar) căpățânoasă (6), măciuca-ciobanului, scai, scaiete (Echinops sphaerocephalus). 9 sm (Bot) Tătărnică (Echinops commutatus). 10 sm (Bot) Scai (Cirsium vulgare) 11 sm (Bot) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). 12 sm (Bot) Rogojel (Carex carryophyllea).

ROSTOGOL² m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec.

rostogol n. 1. dare peste cap: 2. cădere repede și de-a roata: troncătul de sdraveni bolovani ’n rostogol AL.; 3. plantă cu flori alburii, crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Echinops sphaerocephalus). [Pare identic cu rotocol]. ║ adv. (de-a), de-a dura, peste cap.

rostogól n., pl. urĭ (subst. verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. prostovolesc. V. și rotocol). Prostogol. Un fel de scaĭ (pe care, după ce se usucă, îl rostogolește vîntu), numit și măcĭuca cĭobanuluĭ (echinopus sphaerocéphalus și commutátus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un butoĭ de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. – Și de-a răsto- și răstăgolu (Cov.) și de-a păstrăvălu (Bz.). V. tumbă.

ARICIU sm. 1 🐒 Animal mamifer insectivor, cu capul ascuțit și cu corpul scurt și gros, acoperit pe spate cu niște ghimpi gălbui; cînd doarme sau cînd vrea să se apere, se strînge formînd un fel de ghem ghimpos; trăește în toată Europa (🖼 204): proverb: a se face (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemuește de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, a fi nesociabil; cu înțelesul din urmă și în expr.: parcă-i un ~ ¶ 2 În credințele poporului, ariciul e socotit ca simbol al înțelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui cînd a zidit lumea; de aici înțelesul pe care-l are în pasagii ca: pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se întreacă între ele ceva pentru dînsul (ISP.) ¶ 3 🐕 = ARICEALĂ ¶ 4 🩺 pop. Boală de piele la om ¶ 5 🌿 (HASD.) (TKT.) Boală la plante, mai ales la viță TĂCIUNE ¶ 6 Băn. 🌿 = ROSTOGOL1 ¶ 7 🌿 Varietate de grîu cu spicul foarte scurt și îndesat (Triticum compactum) ¶ 8 (HASD.) (PAMF.) Joc popular ¶ 9 🐙 ARICIU-DE-MARE, animal echinoderm, cu corpul învelit într’o scoică de formă sferică acoperită cu ghimpi, așa că seamănă cu un ariciu strîns grămadă; trăește în mare (Echinus lividus) (🖼 205) [lat. ericius].

rostogol¹ (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogoluri

rostogol² (plantă) s. m.

rostogol¹ (plantă) s. m.

rostogol (plantă) s. m.

rostogol.

ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

ROSTOGOL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.

ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpățînoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

rostogol s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ. SCAIUL-DRACULUI. TĂTARNICĂ.

rostogol (rostogoluri), s. n. – 1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var. răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli < tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină sl. cf. prostire. Der. din sl. (răs- și bg. tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai puțin probabilă. – Der. rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, s. f. (întoarcere, rotire).