romantic, ~ă [At: OBLĂDUIREA, 29/30 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr romantique, ger romantisch] 1 a Care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane Si: pitoresc, romanesc¹ (1). 2 a Care aparține romantismului (1). 3 sm Creator a cărui operă se încadrează în romantism (1) Si: (rar) romantist. 4-5 av, a (Într-un mod) care evocă atitudini, teme specifice romantismului Si: fabulos (2), romanesc¹ (3), romanticesc. 6-7 smf, a (Persoană) care are înclinări spre visare Si: melancolic, romanțios (1-2).

ROMANTIC, -Ă, romantici, -e, adj. 1. Care se inspiră din romantism, care ține de epoca sau de curentul romantismului sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent. Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. Teoriile italiene și romantice... nu au prins rădăcină. RUSSO, S. 82. ♦ (Substantivat, m.) Scriitor care a ilustrat romantismul, care se încadrează în acest curent literar. În poezia întregului continent se simțeau rezonanțe ale marilor romantici francezi. SADOVEANU, E. 60. 2. Care are înclinări spre visare, spre subiectivism, spre depărtarea de realitate. [Dunărea] deschide fugarilor romantici calea ei plină de dor, de nebunie, de necunoscut și de îndrăzneală. GALACTION, O. I 194. Cea ce-nconjură mulțimea i-o romantică copilă. EMINESCU, N. 43.

ROMANTIC, -Ă adj. Care se inspiră din romantism, al romantismului; referitor la romantism. // s.m. și f. 1. Scriitor din școala romantică. 2. Om visător, melancolic, romanțios. [< fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch].

ROMANTIC, -Ă adj. 1. care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane; pitoresc. 2. care aparține romantismului; propriu acestei mișcări. ◊ (s. m. f.) scriitor care aparține romantismului. 3. care evocă atitudini, teme specifice romantismului; fabulos. 4. visător, melancolic. (< fr. romantique, germ. romantisch)

ROMANTIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Om de creație (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. /<fr. romantique, germ. romantisch

*romántic, -ă adj. (fr. romantique, d. roman, romanț: it. sp. romántico). De romanț, al romanțuluĭ: literatura romantică. Ca din romanțurĭ, încîntător și fantastic: ținuturĭ romantice. Al romanticizmuluĭ: scriitor romantic. Fantastic, visător: un tînăr romantic. Subst. Scriitor din școala romanticizmuluĭ. Adv. A scrie romantic.

romantic adj. m., s. m., pl. romantici; adj. f., s. f. romantică, pl. romantice

romantic adj. m., s. m., pl. romantici; adj. f., s. f. romantică, pl. romantice

romantic adj. m., s. m., pl. romantici; f. sg. romantică, pl. romantice