5 definiții pentru rocoșire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rocoșire sf [At: N. COSTIN, L. 96 / V: rec~ / Pl: ~ri / E: rocoși] (Înv) Răzvrătire.
ROCOȘIRE s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După multă mustrare pentru rocoșirea lui asupra împărăției Râmului, l-au omorît. NCL I, 45; cf. NCL I, 33. Etimologie: rocoși. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoș, rocoșeală, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), zurbalîc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rocoșíre și rocoșitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Revoltă (Let. I, 73).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROCOȘIRE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rocoșire s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |