opțiuni
  • info

2 definiții pentru rezistent (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZISTENT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborît, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente].

REZISTENT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente)

Intrare: rezistent (persoană)
rezistent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezistent
  • rezistentul
  • rezistentu‑
plural
  • rezistenți
  • rezistenții
genitiv-dativ singular
  • rezistent
  • rezistentului
plural
  • rezistenți
  • rezistenților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezistent, rezistențisubstantiv masculin
rezistentă, rezistentesubstantiv feminin

  • 1. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.