reunire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: reuni] 1 Adunare la un loc. 2 Regrupare. 3 Întrunire.

REUNIRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a reuni; întrunire, adunare la un loc.

REUNIRE s.f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [< reuni].

reunire f. 1. adunare; 2. adunătură.

*reuníre f. Acțiunea de a saŭ de a se reuni. Adunare, societate.

reunire (desp. re-u-) s. f., g.-d. art. reunirii; pl. reuniri

reunire (re-u-) s. f., g.-d. art. reunirii; pl. reuniri

reunire s. f. (sil. re-u-) unire

REUNIRE s. 1. v. convocare. 2. v. regrupare. 3. v. asamblare. 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. v. unificare.

REUNIRE s. 1. adunare, convocare, întrunire, strîngere. (~ oamenilor la o acțiune.) 2. regrupare. (~ celor două regimente.) 3. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, unire. (~ elementelor unui sistem.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. unificare, unire. (~ tuturor provinciilor.)