3 definiții pentru repărțit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repărți (a ~) (a distribui) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, 3 sg. repărțește, imperf. 1 repărțeam; conj. prez. 1 sg. să repărțesc, 3 să repărțească
repărți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, imperf. 3 sg. repărțea; conj. prez. 3 sg. și pl. repărțească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPĂRȚI vb. v. distribui, împărți, repartiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: repărțit
repărțit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)