13 definiții pentru repudiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUDIERE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

REPUDIERE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere, renegare. ◊ Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. [Pr.: -di-e-] – V. repudia.

repudiere sf [At: MAIORESCU, D. II, 16 / P: ~di-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: repudia] 1 Respingere (a cuiva sau a ceva) Si: (nob) repudiu. 2 (Jur) Renunțare la o moștenire.

REPUDIERE, repudieri, s. f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; respingere.

REPUDIERE s.f. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. [Pron. -di-e-. / < repudia].

REPUDIERE s. f. acțiunea de a repudia; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. (< repudia)

REPUDIERE ~i f. v. A REPUDIA.~ea unei moșteniri renunțare la drepturile de moștenitor legal. [Sil. -di-e-] /v. a repudia

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repudiere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. repudierii; pl. repudieri

repudiere (-di-e-) s. f., g.-d. art. repudierii; pl. repudieri

repudiere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. repudierii; pl. repudieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUDIERE s. renegare, respingere. (~ soției.)

REPUDIERE s. renegare, respingere. (~ soției.)

Intrare: repudiere
repudiere substantiv feminin
  • silabație: -di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repudiere
  • repudierea
plural
  • repudieri
  • repudierile
genitiv-dativ singular
  • repudieri
  • repudierii
plural
  • repudieri
  • repudierilor
vocativ singular
plural
repudiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repudiare
  • repudiarea
plural
  • repudieri
  • repudierile
genitiv-dativ singular
  • repudieri
  • repudierii
plural
  • repudieri
  • repudierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repudiere, repudierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a repudia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Repudierea unei moșteniri sau a unui legat = renunțare a unei persoane la drepturile sale de moștenire legale sau la un legat. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. prin specializare Alungare a soției sau a soțului. DN
etimologie:
  • vezi repudia DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.