5 definiții pentru reproșat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPROȘA, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.
REPROȘA vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șînd. / < fr. reprocher].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A REPROȘA ~ez tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reproșa (a ~) (desp. re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. reproșez, 3 reproșează, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 1 sg. să reproșez, 3 să reproșeze; ger. reproșând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPROȘA vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. v. obiecta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
reproșa, reproșezverb
-
- Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. DLRLC
- Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. DLRLC
- În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. CR. III 271. DLRLC
-
etimologie:
- reprocher DEX '09 DEX '98 DN