9 definiții pentru repercutare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPERCUTARE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.
REPERCUTARE, repercutări, s. f. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. – V. repercuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- acțiuni
repercutare sf [At: DDRF / V: (înv) ~tire / Pl: ~tări / E: repercuta] Răsfrângere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPERCUTARE s.f. Acțiunea de a se repercuta. [< repercuta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
repercutire sf vz repercutare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repercutare s. f., g.-d. art. repercutării; pl. repercutări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repercutare s. f., g.-d. art. repercutării; pl. repercutări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repercutare s. f., g.-d. art. repercutării; pl. repercutări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPERCUTARE s. v. reflexie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPERCUTARE s. (FIZ.) întoarcere, răsfrîngere, reflectare, reflexie. (~ unei unde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
repercutare, repercutărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se repercuta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: reflectare reflexie răsfrângere întoarcere
etimologie:
- repercuta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.