opțiuni
  • info

4 definiții pentru relict (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

relict, ~ă [At: MG I, 143 / Pl: ~e / E: lat relictus, -a, -unt] 1 a Care s-a păstrat din trecut. 2 sf, a (Șîs specie ~ă) (Specie actuală de plante sau de animale) care a supraviețuit dispariției unei faune sau flore, cunoscută într-o formă identică sau abia schimbată din timpuri geologice trecute. 3 sn Vestigiu.

RELICT, -Ă adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. ◊ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică inițială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].

RELICT, -Ă I. adj. care s-a păstrat din trecut. II. s. n. (biol.) 1. soi, specie care a supraviețuit din epocile geologice. 2. rămășiță, vestigiu. (< germ. Relikt, lat. relictus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

relict adj. n., s. n., f. relictă; pl. n. și f. relicte

Intrare: relict (s.n.)
relict2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • relict
  • relictul
  • relictu‑
plural
  • relicte
  • relictele
genitiv-dativ singular
  • relict
  • relictului
plural
  • relicte
  • relictelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

relict, relictesubstantiv neutru

  • 1. Specie de plante sau de animale care constituie o rămășiță a unei faune sau a unei flore dispărute. DN
  • 2. Rămășiță, vestigiu. MDN '00
    sinonime: rămășiță vestigiu
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.