RELATIVISM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.

relativism sn [At: DL / Pl: ? / E: fr relativisme] 1 (Fiz) Doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ. 2 Relativitate (1).

RELATIVISM s. n. Doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ. ♦ Relativitate. – Din fr. relativisme.

RELATIVISM s. n. Teorie idealistă care, bazîndu-se pe relativitatea cunoștințelor noastre, neagă posibilitatea cunoașterii realității obiective.

RELATIVISM s.n. 1. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negînd caracterul obiectiv al adevărului. 2. Relativitate (1). [Cf. fr. relativisme].

RELATIVISM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr. relativisme)

RELATIVISM n. Concepție filozofică subiectivistă care exagerează caracterul relativ al cunoștințelor omenești. /<fr. relativisme, germ. Relativismus

relativism s. n.

relativism s. n.

relativism s. n.

RELATIVISM s. v. relativitate.

RELATIVISM s. relativitate.

RELATIVÍSM (< fr. {i}) s. n. (FILOZ.) Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. Protagoras a oferit prima formă de r. („omul este măsura tuturor lucrurilor”). R. își găsește expresia și în alte sfere ale culturii (etică, estetică, istoriografie ș.a.), fiind caracterizat prin accentuarea unilaterală a subiectivității valorilor, normelor, a aprecierii faptelor și evenimentelor prin contestarea întemeierii obiective, a semnificației general-umane ale acestora. Filozoful și psihologul american W. James a descris pragmatismul său ca r.; gândirea postmodernă pledează în multe cazuri pentru r. R. cultural = teorie potrivit căreia culturile sunt incomensurabile întrucât viziunile lor asupra lumii sunt bazate pe premisele și limbaje foarte diferite. ♦ Relativitate.