REGULATOR, -OARE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

regulator, ~oare [At: BREZOIANU, A. 22/18 / Pl: ~i, ~oare / E: fr régulateur, ger Regulator] 1-2 smf, a (Cel) care regulează (1). 3-4 smf, a (Cel) care stabilește regularitatea unei mișcări, a unei funcții, a unei stări etc. 5 a Care îndrumează. 6 snm Dispozitiv folosit pentru reglarea (automată) a funcționării unui sistem tehnic. 7 sn Dispozitiv la plug care permite reglarea brazdei în adâncime. 8 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară piatra morii pentru a se obține, după voie, o făină mai mare sau mai măruntă Si: posadă, (reg) calul (23) morii, ridicător (15).

REGULATOR, -OARE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.

REGULATOR, -OARE adj. Care regularizează o mișcare, o funcție. // s.m. și f. Cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur].

REGULATOR, -OARE I. adj. care regularizează o mișcare, o funcție. II. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. (< fr. régulateur, germ. Regulator)

REGULATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Care regulează; care îndrumă sau conduce. Forță ~oare. /<fr. régulateur, germ. Regulator

regulator a. care regulează. ║ n. aparat ce servă a regula mersul unei mașini.

*regulatór, -oáre adj. (d. a regula; fr. régulateur, it. regolatore). Care regulează: putere regulatoare. S. n., pl. oare. Orĭ-ce aparat destinat să reguleze mersu uneĭ mașinĭ, maĭ ales să reguleze trecerea aburuluĭ din căldare la cilindre. V. îndreptar.

regulator¹ adj. m., pl. regulatori; f. sg. și pl. regulatoare

regulator² s. n., pl. regulatoare

regulator¹ adj. m., pl. regulatori; f. sg. și pl. regulatoare

regulator adj. m., pl. regulatori; f. sg. și pl. regulatoare