O definiție pentru refractare
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refractare s. f., g.-d. art. refractării
Intrare: refractare
refractare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||