O definiție pentru recântărit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
recântărit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: recântări] 1 Care a fost cântărit (1) din nou. 2 (Fig; d. situații, decizii etc.) Care a fost cântărit (2) din nou.
Intrare: recântărit
recântărit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)