6 definiții pentru rectificator (aparat)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECTIFICATOR, -OARE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați vaporii de amoniac, în instalațiile frigorifice. (< fr. rectificateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rectificator2 (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rectificator (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rectificator, rectificatoaresubstantiv neutru
- 1. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- rectificateur DEX '09 DEX '98 DN