7 definiții pentru rebutare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REBUTARE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.
REBUTARE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. – V. rebuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rebutare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~tări / E: rebuta] 1 Respingere (a unui produs) ca necorespunzător. 2 Operația de stabilire a rebuturilor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REBUTARE, rebutări, s. f. Acțiunea de a rebuta; operație de stabilire a rebuturilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REBUTARE s.f. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. [< rebuta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rebutare s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rebutare s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rebutare s. f., g.-d. art. rebutării; pl. rebutări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rebutare, rebutărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rebuta și rezultatul ei; operație de stabilire a rebuturilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- rebuta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.