15 definiții pentru reactiv (s.m.)
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REACTIV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
REACTIV, -Ă, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanță; (despre elemente de circuite) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică. 2. S. m. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. réactif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
reactiv, ~ă [At: POLIZU / P: re-ac~ / Pl: ~e / E: fr réactif] 1-2 sm, a (Chm) (Substanță) care are proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică în prezența unui ion sau a unei grupe de ioni Si: (înv) reagent. 3 a Referitor la reactanță (1). 4 a (D. elemente de circuite) Care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REACTIV1, reactivi, s. m. Substanță chimică avînd proprietatea de a reacționa specific într-o reacție chimică. – Pronunțat: re-ac-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REACTIV, -Ă adj. 1. Care reacționează, folosit ca reactiv. 2. (Fiz.) Care are inducție proprie sau capacitate electrică. // s.m. Substanță chimică avînd proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. [< fr. réactif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REACTIV, -Ă I. adj. 1. referitor la reactivitatea chimică; (despre substanțe, radicali etc.) care reacționează ușor în reacții. 2. (fiz.) referitor la reactanță; (despre bobine, condensatoare) care realizează un transfer periodic de energie în circuit. II. s. m. (chim.) substanță având proprietatea de a reacționa în mod specific într-o reacție. (< fr. réactif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REACTIV2 ~i m. Substanță care are proprietatea de a produce o reacție chimică. /<fr. réactif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reactiv a. care produce o reacțiune. ║ n. substanță ce permite analizei chimice de a recunoaște natura unui corp.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reactív, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. réactif). Care exercită o reacțiune. S. n., pl. e. Chim. Substanță care se întrebuințează p. a recunoaște natura altor substanțe făcîndu-le să se descompună orĭ să se recompună.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reactiv2 (desp. re-ac-) s. m., pl. reactivi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reactiv1 (desp. re-ac-) adj. m., pl. reactivi; f. reactivă, pl. reactive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reactiv2 (re-ac-) s. m., pl. reactivi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reactiv adj. m., s. m. (sil. re-ac-), pl. reactivi; f. sg. reactivă, pl. reactive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REACTIV s. (CHIM.) agent chimic, (înv.) reagent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REACTIV s. (CHIM.) (înv.) reagent.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REACTÍV, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. (FIZ.) Referitor la reactanță (ex. curentul r); (despre elemente de circuit, ca bobine, condensatoare etc.) care realizează un transfer periodic de energie în circuit, introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică (v. putere r.). 2. S. m. (CHIM.) a) Substanțe chimice (săruri, acizi, baze, substanțe organice) care se folosesc în analiza chimică sau la transformarea altor substanțe. Se utilizează fie în stare solidă, fie sub formă de soluție. b) Substanțe chimice care, în anumite condiții de (pH, temperatură etc.) dau reacții specifice (de precipitare, de culoare etc.) cu un anumit ion. Se folosesc în chimia analitică atât pentru identificarea, cât și pentru dozarea ionilor. 3. (METAL.) Reactiv metalografic, soluție alcoolică sau apoasă, conținând substanțe cu acțiune acidă sau bazică, folosită în metalografie pentru a pune în evidență structura metalelor și a aliajelor. Pentru oțeluri și fonte se folosește soluție alcoolică cu 4% acid pieric sau 2% acid azotic; pentru cupru și aliajele sale, soluție apoasă de clorură cuprică amoniacală etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: re-ac-tiv
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reactiv, reactivisubstantiv masculin
- 1. Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- réactif DEX '09 DEX '98 DNsinonime: reagent