5 definiții pentru radiogenetic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOGENETIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază influența radiațiilor care produc sau nu ionizarea asupra eredității organismelor. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio1- + genetic (după engl. radiogenetic).
radiogenetic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: radio1- + genetic cf eg radiogenetic] 1 sf Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante. 2 a Referitor la radiogenetică (1). 3 a De radiogenetică (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOGENETIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio1- + genetic (după engl. radiogenetic).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOGENETIC, -Ă I. adj. referitor la radiogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază efectele radiațiilor ionizante asupra factorilor eredității. (< fr. radiogénétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
radiogenetic adj. m. (sil. -di-o-), pl. radiogenetici; f. sg. radiogenetică, pl. radiogenetice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
radiogenetic, radiogeneticăadjectiv
etimologie:
- Radio- + genetic DEX '09 DEX '98
- radiogenetic DEX '09 DEX '98 MDN '00
-