18 definiții pentru pălămar (odgon)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂMAR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimar s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.

PĂLĂMAR2, pălămare, s. n. (Pop.) Odgon, parâmă. [Var.: pălimar s. n.] – Din tc. palamar, ngr. palamári.

pălămar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar, palimar, pălimar, polimar / Pl: ~e, ~mări / E: tc palamar, ngr παλαμάρι] (Pop) Odgon.

PĂLĂMAR2 ~e n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parâmă. /<turc. palamar, ngr. palamári

PĂLIMAR2 s. n. v. pălămar2.

palamar n. otgon, funie groasă de ancoră. [Turc. PALAMAR].

2) palamár și pălimár n., pl. e (turc. [alb. sîrb. bg. ung.] palamár [bg. și pălimár], ngr. -mári, it. palamaro, pv. polomar, d. cat. palomer și palomera, numele unor pînze și funiĭ la corabie, paloma, porumb, porumbiță, sp. paloma, porumb, palomar, o funie de la corabie. V. porumb). Odgon, funie de legat pluta. – În Olt. numaĭ pălimár. În Trans. pălămár. V. parîmă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălămar1 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămare

pălămar2 (odgon) (pop.) s. n., pl. pălămare

pălămar (odgon) s. n., pl. pălămare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂMAR s. v. odgon, paracliser, parâmă, țârcovnic.

pălămar s. v. ODGON. PARACLISER. PARÎMĂ. ȚÎRCOVNIC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palamar (-re), s. n. – Cablu, funie. – Var. (Munt.) pălimar, pălămar. Mr. pălămar. Cat. palomerit. palamaro, palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (Șeineanu, ZRPh., XXX, 311; Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer, Gr., 106), cf. tc., alb., sb., cr., bg. palamar.Cf. parîmă.

Intrare: pălămar (odgon)
pălămar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămar
  • pălămarul
  • pălămaru‑
plural
  • pălămare
  • pălămarele
genitiv-dativ singular
  • pălămar
  • pălămarului
plural
  • pălămare
  • pălămarelor
vocativ singular
plural
palamar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamare
  • palamarele
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamare
  • palamarelor
vocativ singular
plural
polimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimare
  • pălimarele
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimare
  • pălimarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălămar, pălămaresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.