7 definiții pentru pâr (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂR2, pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

pâr2 sm [At: MAT. FOLK. 105 / Pl: ~i / E: pvb pârî] (Reg) Pârâtor.

PÂR2, pâri, s. m. (Reg.) Cel care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

PÎR3 s. m. (Regional) Cel care pîrăște; pîrîș, reclamant. Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. MAT. FOLK. 105.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pâr2 (reg.) s. m., pl. pâri

Intrare: pâr (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâr
  • pârul
  • pâru‑
plural
  • pâri
  • pârii
genitiv-dativ singular
  • pâr
  • pârului
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
  • pârule
  • pâre
plural
  • pârilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pâr, pârisubstantiv masculin

  • 1. regional Persoană care pârăște. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. MAT. FOLK. 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.