8 definiții pentru pândit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDIT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

PÂNDIT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

pândit sn [At: MURNU, O. 65 / Pl: ~uri / E: pândi] (Rar) 1-2 Pândă (1-2). 3-7 Pândire (3-7). 8 (Îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.

PÎNDIT s. n. Faptul de a pîndi; pîndă. Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: pândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pânditsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a pândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pândă
    • format_quote Groaznic ne-ar fi fost atunci pînditul. MURNU, O. 65. DLRLC
etimologie:
  • vezi pândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.