9 definiții pentru puricare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PURICARE, puricări, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
puricare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 642 / V: ~rec~ / Pl: ~cări / E: purica1] 1 Curățare de purici (1) Si: puricat (1), puricătură (1). 2 (Fig) Examinare minuțioasă, atentă Si: puricat (2), puricătură (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURICARE, puricări, s. f. Acțiunea de a (se) purica și rezultatul ei. – V. purica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
purecare sf vz puricare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puricare (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
puricare (pop., fam.) s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
puricare s. f., g.-d. art. puricării; pl. puricări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PURICARE s. puricat, puriceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PURICARE s. puricat, puriceală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
puricare, puricărisubstantiv feminin
etimologie:
- purica DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.