17 definiții pentru puncție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.

PUNCȚIE, puncții, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. – Din fr. ponction, lat. punctio.

puncție sf [At: BREZOIANU, R. 331/10 / V: (îvt) pon~, poncțiune, (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ponction, lat punctio, -onis] Procedeu chirurgical de introducere a unui ac sau a unui trocar într-un vas, într-un țesut sau într-o cavitate a organismului în scopul extragerii unui lichid, normal sau patologic, a unui fragment de țesut sau pentru introducerea unui medicament Si: (rar) puncționare.

PUNCȚIE, puncții, s. f. Străpungere a unui organ sau a peretelui unei cavități a corpului, pentru a extrage cu seringa un lichid sau un gaz.

PUNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].

PUNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio)

PUNCȚIE ~i f. Metodă chirurgicală constând în pătrunderea cu ajutorul unui ac tubular într-o cavitate, într-un organ sau într-un țesut pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament. [G.-D. puncției; Sil. punc-ți-e] /<fr. ponction

*puncțiúne f. (lat. púnctio, -ónis). Chir. Împungere p. a da drumu unuĭ lichid din corn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puncție (desp. punc-ți-e) s. f., art. puncția (desp. -ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (desp. -ți-i-)

puncție (punc-ți-e) s. f., art. puncția (-ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (-ți-i-)

puncție s. f. (sil. punc-ți-e), art. puncția (sil. -ți-a), g.-d. art. puncției; pl. puncții, art. puncțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÚNCȚIE (< punct, după fr. ponction) s. f. Procedeu chirurgical care constă în introducerea unui ac, trocar sau vârful unui bisturiu într-un vas, într-un țesut, într-o colecție patologică, tumoră sau într-o cavitate a organismului, în scopul extragerii unui lichid normal (sânge, lichid cefalorahidian) sau patologic (exsudat, puroi), a unui fragment de țesut sau pentru introducerea unor medicamente. ◊ P. lombară = introducerea unui ac printre două vertebre lombare, în spațiul subdural (sub duramater), în scopul extragerii de lichid cefalorahidian sau al introducerii de medicamente ori de aer.

Intrare: puncție
  • silabație: punc-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puncție
  • puncția
plural
  • puncții
  • puncțiile
genitiv-dativ singular
  • puncții
  • puncției
plural
  • puncții
  • puncțiilor
vocativ singular
plural
poncție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poncțiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puncțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puncțiune
  • puncțiunea
plural
  • puncțiuni
  • puncțiunile
genitiv-dativ singular
  • puncțiuni
  • puncțiunii
plural
  • puncțiuni
  • puncțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puncție, puncțiisubstantiv feminin

  • 1. Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea (cu un ac sau cu un trocar a) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală, pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care aceasta îl conține, pentru a extrage un fragment de țesut, a introduce un medicament etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.